Hermeneutica timpului în critica muzicală

Lucrarea de față gravitează în jurul a patru întrebări, precedate de o secțiune introductivă. Aceasta supune atenției clarificarea unor concepte precum „hermeneutică”, „critică muzicală” și „timp”, oferind celui din urmă un scurt excurs în istoria filosofiei. Factor integrant și integrator, timpul influențează critica și hermeneutica muzicală. Studiindu-și domeniul din patru unghiuri temporale – kairós (clipa supremă), chrónos (timpul istoric), nûn (timpul actual) și aion (atemporalitatea) – criticul muzical se evidențiază prin orientări corespondente: „ce scrie”; „cui se adresează”; „când / cum este consacrat” și „care este scopul său”. Patru „variațiuni” asupra schemei lui Romeo Ghircoiașiu, elaborate în 1979 și publicate în revista Muzica, ne înscriu pe orbita reprezentării grafice a actului critic, în fiecare dintre ipostazele vizate. Dintre filosofi – Heraclit, Pitagora, Platon, Aristotel, Marc Aureliu, Bruno, Bacon, Spinoza, Kant și Hegel – și dintre critici și muzicologi – Martin Cooper, Winton Dean, Bojan Bujić, Adrian Marino, Luminița Vartolomei sau Romeo Ghircoiașiu – marchează parcursul nostru ideatic. Concluzia ne oferă o imagine retrospectivă asupra întregului demers științific, finalizând în tonul lui Maryvonne Perrot: „noi înșine nu suntem oare mănunchiul despletit al unei multitudini de alte timpuri?”

Cuvinte cheie: critică muzicală, hermeneutică, timp, kairós, clipă kairotică, chrónos, timp istoric, nûn, timp actual, aion, atemporalitate, Romeo Ghircoiașiu

 

Descarcă articol

Numărul recent:

Vol. 35 nr. 1

Vol. 35 nr. 1