Muzica și spațiul. Muzica în spațiu – spațiul în muzică

În mod curent înțelegem prin spațiu „forma obiectivă și universală a existenței materiei, inseparabilă de materie, care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și exprimă ordinea coexistenței obiectelor lumii reale, poziția, distanța, mărimea, forma întinderea lor. Problema spațiului a reprezentat o preocupare constantă a filosofiei și științei. „Temele preferate în filosofie și estetică se axau pe cauzalitate, evoluție și determinism”1 iar interesul pentru teoretizarea metafizicii și transcendenței noțiunilor de spațiu și timp s-a manifestat obsesiv în gândirea unor reprezentanți de seamă ai filosofiei, dar și ai fizicii. Spațialitatea fost de-a lungul timpului sugerată în muzică printr-o multitudine de procedee. Pornind de la gesturi simple (sugerate de extrapolările terminologiei legate de spațiu în domeniul sonorului), precum exploatarea dinamicii, registrului, timbralității etc. și culminând cu introducerea elementelor spațiale efective în conceptul componistic, această componentă a fost intens valorificată sub mai multe viziuni estetice.

Cuvinte cheie: sentimentul spațiului, acustică, spațiu sonor, surround.

Descarcă articol

Numărul recent:

Vol. 35 nr. 1

Vol. 35 nr. 1