Muzicologia ca sistem evolutiv al categoriilor gândirii muzicale

Miza narativă-analitică a prezentului text este una multiplă, repartizată proporțional între mai multe direcții de interogare în egală măsură metodologică și, respectiv, hermeneutică. O primă idee se referă la anul 1885, în care Guido Adler publică textul Umfang, Methode und Ziel der Musikwissenschaft, considerat a fi „certificatul de naștere” a muzicologiei ca știință și, ulterior, disciplină academică. Însă luând în considerare momentul Adler, nu poate fi evitat ca importanță momentul Riemann, de aici decurgând cu claritate că muzicologia europeană a avut cel puțin două momente generative în sens metodologic. O a doua interogare vizează obiectul muzicologiei sau, altfel spus, un răspuns la întrebarea: ce este istoricizat și, în egală măsură, sistematicizat, în acest proiect al lui Adler? Definim acest obiect al muzicologiei drept un corpus conceptual structurat în imaginea unei ierarhii, care la rândul ei este constituită din două triade: (a) prima, interioară, tehnică – sunet muzical, sisteme de organizare sonoră și forme muzicale și (b) a doua, superioară, sociologică – gen, stil și, respectiv, canon muzical. Arcul ideatic lansat de Adler își găsește, printre multe altele, o finalitate metodologică în sistemul disciplinelor muzicologice formulat de către Manfred Bukofzer. Corolarul întregului text îl reprezintă înțelegerea faptului că muzicologia ca proiect, discurs și știință devine posibilă doar în măsura în care în modernitatea postrenascentistă muzica nu mai face parte din quadriviumul științelor numerale, ci din triviumul științelor discursive. Parafrazând titlul textului adlerian, putem afirma că acest fapt i-a definit scopul, metoda și obiectivul.

Cuvinte cheie: muzicologie, istorie, system, trivium, quadrivium, epistemologie, canon, Adler, Riemann, Bukofzer

 

Descarcă articolul

Numărul recent:

Vol. 35 nr. 1

Vol. 35 nr. 1