Numitorul comun – mediator în relaționarea indicațiilor de tempo diferite

Am încercat să definim ce înțelegem prin conceptul de numitor comun prin sintetizarea principiilor care stau la baza sa și anume: ansamblul de valori și pulsația. Acestea unesc două tempouri diferite aflate în configurații metrice distincte. Prin urmare, numitorul comun este un mediator al momentelor de tranziție. În acest context am prezentat trei exemple muzicale care să reflecte ipostazele numitorului comun. Este vorba despre poemul simfonic Till Eulenspiegels lustige Streiche de Richard Strauss, uvertura Carnavalul Roman de Hector Berlioz și prima parte a Simfoniei nr. 4 de Ceaikovski. Am identificat numitorul comun în două perspective, grafică și auditivă, fiecare cu ipostazele specifice. Am stabilit că acestea reprezintă trăsăturile fundamentale ale numitorului comun. În acest context am elaborat categoria fundamentală cu cinci subtipuri de numitor comun. Alte caracteristici ale numitorului comun le-am strâns în categoria particulară unde am identificat trei subtipuri. Considerăm tempoul și respectiv schimbările de tempo absolut esențiale în elaborarea unei concepții interpretative valide, prin urmare, apelarea la numitorul comun pentru realizarea trecerii de la un tempo la altul în mod conștient și conform cu realitatea evenimentelor sonore devine o consecință firească.

Cuvinte cheie: tempo, numitor comun, pulsație, relație, pespectivă auditivă, perspectivă grafică

 

Descarcă articol

Numărul recent:

Vol. 35 nr. 1

Vol. 35 nr. 1