Mihalache Moldovlahul şi „românirea” cântărilor bisericești

La jumătatea secolului al XIX-lea, Anton Pann amintea în prefața unei cărți despre Anastasimatarul în limba română alcătuit în anul 1767 de Mihalache Moldovlahul. Considerat pierdut, manuscrisul a fost descoperit în 1982 la Marea Lavră, în Sf. Munte Athos, de autorul lucrării. Cronologic, acest Anastasimatar este cel de al doilea manuscris în limba română din această categorie și, totodată, cel mai cuprinzător dintre cele aflate în fondurile românești. Lucrarea subliniază importanța manuscrisului, care marchează începutul unei noi etape a procesului de „românire” a cântărilor bisericești, când nu mai este vorba doar de simplă adaptare a textului la muzică sau a muzicii la text; Mihalache crează o linie melodică nouă care păstreză caracteristicile bizantine și este perfect adaptată textului românesc. Perioada în care a fost redactat manuscrisul coincide cu triumful definitv al limbii române în Biserică, când sunt tipărite și ultimele cărți necesare cultului, care nu fuseseră încă traduse.

Cuvinte cheie: Anastasimatar românesc, Mihalache Moldovlahul, procesul de „românire”, manuscrise psaltice, muzică bizantină

Descarcă articol

 

Numărul recent:

Vol. 35 nr. 1

Vol. 35 nr. 1